Dragoste dulce-amară este o poveste de iubire, însă nu una clasică, pasională, născută din dorinţă, ci una care creşte la foc mocnit pentru că aşa trebuie să se întâmple într-o Indie care respectă valorile tradiţionale.
Este povestea unei fete care trebuie să înveţe să-şi iubească soţul, după o căsătorie aranjată, pentru că ăsta este singurul drum pe care îi este permis să meargă.
Până la urmă, din perspectiva familiei ei, una cât se poate de tradiţionalistă, dragostea se învaţă şi, dacă cei doi se conectează spiritual, ea înfloreşte în legământul sfânt al căsniciei.
Într-un stil cât se poate de simplu, Dragoste dulce amară pare să restabilească valorile sacre ale căsătoriei, într-o societate care este martora despărţirilor fulgerătoare, dar şi a superficialităţii. Povestea se învârte în jurul Aksharei, o tânără timidă, modestă şi ascultătoare care, de altfel, fusese crescută ca o prinţesă, fiica supusă a unei familii tradiţionaliste. Ea a avut parte de o educaţie rigidă, însă într-un mediu protector şi plin de dragoste. Acum, ajunsă la vârsta măritişului, ea este pe punctul de a descoperi ce se află dincolo de iubirea protectoare a mamei sale, dincolo de disciplina impusă de tatăl şi dincolo de bunătatea bunicii ei. Căsătoria o aruncă brusc într-o altă lume, despre care ea nu ştie absolut nimic. Ea descoperă emoţii cu totul necunoscute şi se vede nevoită să înveţe să treacă peste toate greutăţile vieţii.
Povestea este, de fapt, transformarea unei tinere fete, inocentă şi lipsită de griji, într-o femeie matură care trebuie să înţeleagă noua situaţie cu care se confruntă, şi trebuie să înveţe să descopere dragostea pentru soţul ei.
